Noua metoda de tratare a diabetului de tip 1

Noua metoda de tratare a diabetului de tip 1 propusa de un cercetator american

Tratarea ficatului cu insulina ar putea fi cel mai bun mod de a trata diabetul de tip 1, au sustinut cercetatorii americani.

O echipa de cercetatori americani si-a propus sa investigheze daca persoanele cu diabet zaharat tip 1 prezinta rezistenta la insulina produsa, si iau in considerare daca modul in care insulina este distribuita poate da nastere la complicatii.

Pana in prezent, se crede ca nivelul ridicat de glucoza din sange duce la un risc mai mare de complicatii legate de diabet. Cercetatorul principal al echipei, care a fost diagnosticat, el insusi, cu diabet zaharat de tip 1 cu mai mult de 19 ani in urma, este de parere ca exista mai multe metode de tratare a diabetului de tip 1 decat reducerea nivelului ridicat al glicemiei.

El crede ca solutia pentru tratarea tipului 1 de diabet are mai mult de-a face cu modul in care insulina este distribuita in muschi. La persoanele care nu au diabet, insulina produsa de pancreas, inainte de a trece prin ficat, isi reduce la jumatate cantitatea de hormoni pana sa ajunga in masa musculara.

Cu toate acestea, atunci cand insulina este injectata subcutanat la persoanele cu diabet zaharat, o parte cheie a acestui proces este ocolita, iar ficatul este initial ocolit.

Injectarea insulinei in locul nepotrivit

Cecetatorul spune ca injectarea insulinei subcutanat insemna ca va fi „prea multa insulina la nivelul muschilor si insuficienta in ficat – pentru ca insulina este injectata in locul nepotrivit”.

„Restabilirea echilibrului este importanta pentru a ajuta persoanele cu diabet zaharat de tip 1 sa-si reduca riscul de boli de inima”, a adaugat el.

Teoria cercetatorului cu privire la riscul bolilor de inima se bazeaza pe asocierea dintre rezistenta la insulina si inflamatii.

Pentru a demonstra teoria conform careia persoanele cu diabet de tip 1 sunt rezistente la insulina administrata, echipa a efectuat teste pe persoane cu diabet zaharat de tip 1 si a comparat rezultatele cu persoanele cu o forma diferita de diabet, cunoscuta sub numele de GCK-MODY.

Persoanele cu GCK-MODY au o boala genetica, care afecteaza gena GCK (glucokinaza), care influenteaza modul in care pancreasul percepe nivelul ridicat al glicemiei. Acest lucru face ca persoanele cu GCK-MODY sa prezinte niveluri mai mari ale glicemiei decit cele normale.

Alegand persoanele cu GCK-MODY ca un grup de comparatie, echipa a putut sa compare diferentele in valorile testate cu doua grupuri, unde ambele au avut un nivel al glucozei din sange la fel de ridicat.

Ambele grupuri au avut glicemia ajustata la acelasi nivel, apoi au fost comparate nivelurile de insulina ale acestora. Nivelurile insulinei la grupul MODY au fost considerate in intervalul normal, in timp ce nivelurile insulinei la persoanele cu tipul 1 au fost de 2,5 ori mai mari.

Cercetatorul a spus ca studiul sau „scoate la lumina nevoia de a dezvolta strategii terapeutice pentru a mentine echilibrul adecvat de insulina intre ficat si tesuturile periferice, sensibile la insulina”.

El a adaugat: „Trebuie sa venim cu modalitati de administrare a insulinei care sa determine echilibrul normal al insulinei”.

Acest articol este realizat cu sprijinul:

Pe acelasi subiect: